Cărare pe apă | 2009-2010

Impresii noi | 2002-2005

Înălțări | 2001

Impresii | 1999-2001

Pe un picior de plai | 1997-1998

Aer '96 | 1996-1997

Vița de vie | 1996

Scara | 1995

Grădina Raiului | 1994

Portrete

În numele râului | 2013 - 2015

Vis de august | 2011 - 2012

Desene | 2010

Urme pe apă | 2006-2009

Galerie

Riviera franceză | 2009

CV

Linkuri favorite

Contact

Despre artist

Blog & News

Critică

Like pe pagina de Facebook

     „Revoluţia” mea se petrece prin evadarea în natură şi căutarea acelor senzaţii care îmi împlinesc spiritul prin lumină sau prin strălucirea reflexelor solare pe suprafaţa apei. Apa, care este esenţă şi bază a întregii naturi. Apa care se regaseste în ultimele mele cicluri tematice, rămane principalul element şi în acestă ultimă mea căutare „cărare pe apă”. Mister, tainic, calm, lumina, verde, albastru: fragmente din universul naturii, natură prin care însingurat şi efemer se întrezăreşte arareori si omul, eternul calator pe ape.

      Aceasta suprapunere a „cerului” peste „apă” îmi evoca echilibrul natural atât de mult căutat şi linistea în care viaţa triumfa. Totul se rezumă la credintă, la puterea ei înspre restaurarea valorilor umane perene.

La adevărul acestei lungi aventuri a artei, la tradiţiile ei permanente în care fiecare operă are legatură cu trecutul şi prefigurează în acelas timp viitorul. La frumuseţea acestei aventuri a artei în care înlănţuirea încă vii a tradiţiilor leagă arta timpului nostru de arta clasică sau antică.

 

Cluj, 2010

     Fiecare linie, tuşă, cuvânt, sau gând pe care îl declarăm este determinat de locul şi vârsta în care am trăit, cu toate circumstanţele, eforturile ei. Am copilarit si mi-am trăit adolescenţa într-un stat totalitar, în care refugiul l-am găsit în natură şi cărti. O natură încă pură si puţin atinsă de omul modern. O bibliotecă universitară în care parcă timpul (istoria artei) se oprea la mijlocul secolului XX. În acele vremuri am avut revelaţia descoperirii unui univers impresionist francez sau expresionist german, variaţiile pur abstracte sau problema picturii pure a expresionismului abstract. Toate amestecate cu dragostea pentru natură si culoare, sunt baza, fundamentul artei mele.

 

     Am început cu studiul picturii şi a desenului într-un liceu de artă caruia îi datorez multe, cu profesori extraordinari: Kadar Tiberiu, Andonis Papadopoulos, Ion Mitrea, Ioan Sbârciu, Pop Eugenia, Dan Bimbea. Descoperirea impresioniştilor, a picturii în aer liber, m-au adâncit şi mai mult în natură. A fost o perioada efervescentă, intrarea la Institutul de Arte Plastice “Ioan Andreescu” înainte de revolutia din ’89 şi deschiderea binevenită a anilor ’90, experienţa personală cu privire la progres şi schimbare, clasele avute cu profesorii F. Maxa, T. Botiş sau Gh. Buş si Gh. Arion. Cursul de master cu artistul Jiri G. Dokoupil la Amsterdam denumit generic “Inteligenţa liniei” a fost punctul care mi-a întregit imaginea despre frumuseţea formală a urmei culorii, frumuseţea si abilitatea tuşei, a liniei. Anii nouăzeci îi pot descrie ca perioada în care m-am format cu adevărat, anii libertaţii proaspăt obţinute, care mi-au stimulat imaginatia.

 

     Pornind de la lucrările academice, urmate de cele expresioniste prin compoziţia culorilor şi formelor, m-am îndreptat în timp, pas cu pas, “înspre” un impresionism, un postmodern - tributar impresionismului şi neo-impresionismului. Ideile care stau la baza lucrărilor (prezentate în teza de doctorat), se vor o retrospectivă a acestei perioade parcurse, un drum în timp de peste zece ani şi a unui concept asupra peisajului, a unor teme şi idei care îşi au originile izvorâte din natură. Natura este vie şi în continuă mişcare, este o natură precum apa curgătoare.

 

     Rădăcina sau, altfel spus, începutul acestui “fir” stă sub semnul ciclului ulterior intitulat “Grădina Raiului” (1994), în care am imaginat şi construit un spaţiu pictural închis, sub forma unei construcţii, care te înconjoară din toate părţile. Ideea şi modul practic de construcţie a acestei instalaţii provin din însăşi casa de locuit şi curtea românească, care au fost expresia aceluiaşi spirit de sinteză între practicitate şi între deschiderea spre orizontul de vis şi de imaginaţie, spre orizontul de taină al existenţei.

Ideea de la care am pornit, bazată pe tematica aleasă, m-a condus la găsirea acestei structuri în care se îmbină uşor tridimensionalul generat de perspectiva camerei cu bidimensionalul dat de petele mari de culoare uniform aşternute şi de decorativitatea dată de modelul şi ductul traseelor înscrise cu negru pe marginea lucrării.

 

     Acest punct de început a fost urmat de ciclurile “Scara” şi “Viţa de vie” în care linia, de această dată, a fost cea care şi-a pus amprenta asupra lucrărilor mele. Subiectele alese sunt inspirate din pictura icoanelor pe sticlă transilvănene, care mi-au fost şi temă a licenţei obţinute la Academia de Arte Vizuale din Cluj în 1994. Largi compoziţii abstracte, în care linia şi culoarea sunt elementele cheie, devin un semn distinctiv, acei “cârcei”, care în viziunea mea sunt prezenţi peste tot în univers, un semn viu şi fremătător de viaţă.

 

     Revenind la atmosfera românească din anii ’90 încremenită în “tradiţii” şi, în special, la mentalitatea privitorului şi consumatorului de artă, am simţit nevoia unei abordări ludice a socialului românesc, concretizându-se în expoziţiile “Aer ‘97”, “Pe-un picior de plai pe-o gură de rai”. Cu mijloace neo-expresioniste am tratat “subiecte” care mi s-au părut sugestive prin rezonanţa lor în minţile românilor, lucrările “Varză ‘a la Cluj”, “Sus la munte la izvor” fiind exemple ale unui peisaj puternic abstractizat (un peisaj adânc înrădăcinat în minte în urma peregrinărilor mele din preajma “frumuseţilor patriei”). Acestea rămân ca element de fundal pentru alte compoziţii. “Aluniş la Leşul Ursului” (galeria Impresii) şi “Pe lac la Leşul Ursului” (galeria Impresii), expuse în cadrul expoziţiei de la Centrul Cultural Sindan din Cluj, constituie punctul în care suprafaţa apei şi detaliul observaţiei asupra ei se reflectă prima dată în lucrările mele.

 

     Însă pânza care face distinctiv trecerea către aprofundarea acestei viziuni o constituie “dimineaţa pe lac” (galeria Impresii), pânză expusă în 2001 la Muzeul Naţional de Artă din Cluj în cadrul expoziţiei generic intitulate “Impresie Soare Răsare”.

Lucrarea este un detaliu al unui lac în care se reflectă vegetalul malului şi razele soarelui de dimineaţă. Compoziţia este deschisă şi cuprinde mult mai bine o viziune mai veche. O viziune concept ce m-a însoţit mereu în creaţia mea este spaţiul luat ca un întreg, dar în acelaşi timp fragmentat, compoziţional deschis înspre exteriorul pânzei, care prin bidimensionalitatea ei şi bineînţeles “închisă” de ramă, de margine, te constrânge la a “închide” pictura. Tocmai de aici rezultă ideea de a “lăsa” deschisă compoziţional suprafaţa pictată, întocmai ca un joc de puzzle. Chiar dacă am făcut trimitere către impresionism prin titlul expoziţiei, lucrările acestea şi cele care vor urma au numai o incidenţă cu curentul impresionist şi creează o lume care arheologizează impresionismul, un univers personal şi postmodern.

     La lucrarea “Pe râu” însă (galeria Impresii), am sintetizat mai mult, încercând să surprind curgerea apei cu aceleaşi mijloace. Chiar dacă lucrul în aer liber rămâne pentru mine pe zi ce trece o faptă din ce în ce mai rară, datorită tehnicii mele personale care cere timp de elaborare în atelier, impresia şi sentimentul resimţit direct în faţa naturii continuă să vibreze şi în atelier.

Pentru a obţine un efect mai puternic al acestui motiv am folosit în această pânză, pentru prima dată, amestecul culorilor de ulei cu cele acrilice. Ce formă mai apropiată de realitate poate lua imaginea apei dacă nu însăşi forma ei, aici în speţă culoarea de acryl, diluată cu apă şi aşternută direct pe o culoare de ulei, care o constrânge pe loc în acea unică picătură. Lucrările în tehnică mixtă, acryl şi ulei, au fost baza de pornire ale acestora, mergând până la ultimele impresii care, într-un final, au ajuns să fie puri stropi de culoare aruncaţi pe pânză, stropi de apă sau de ulei, imagine curată şi simplă în esenţa ei, menită să exprime apa. Prin aceşti picuri de culoare ajung la o abstractizare voită, în care am “dizolvat” contururile, încercând să redau esenţa peisajului, a unei stări de spirit proprie.

 

     Această nouă abordare a picturalităţii a condus în mod programatic între anii 2001 – 2004 la o serie întreagă de lucrări având ca subiect apa, reflexele şi lumina solară oglindită în ea. Lucrarea “Impresie mediteraneeană” (galeria Noi Impresii) pictată în 2001 la întoarcerea mea în Cluj după o şedere în Creta, reflectă tocmai acest concept şi reprezintă prima lucrare din această nouă serie. O scurtă pauză în traseul acesta de mici pete pure de culoare aşternute pe suprafaţa pânzei a fost fascinaţia în faţa unei viziuni avute fulgerător pe plaja mării, când am simţit puternic o energie ascensională dinspre pământ către cer. Viziunea se concretizează pe pânză datorită unei tufe mici de leandru care, cu crengile lui sinuoase, ondulate înspre vertical, mi-a “arătat” calea reprezentării ei plastice. Fie pe suprafeţe mari, în care culoarea este elementul complementar benzilor ascensionale şi susţine compoziţia, dă titlu picturilor (“Roşu”, “Albastru”) sau trimite gândul către stări şi timpuri naturale (“Aer”, “Mare”, “Noiembrie”, “Octombrie”), fie pe suprafeţe mai mici în care linia joacă un rol mai important, “Înălţările”, denumirea acestui ciclu, rămân în fapt nişte reprezentări ale unor stări energetice naturale. Aceste stări se transpun şi asupra unor motive figurative cum au fost “Cina cea de taină” sau “Sf. Simeon Stâlpnicul” (galeria Înălţări), aceasta fiind şi ultima pânză din această serie, în care punctul sau tuşa de culoare pură revin să susţină compoziţia. Ideea înălţării, a energiei care urcă către cer o regăsim peste tot în natură, în toate elementele ei. Imaginea ei de bază în creaţia proprie duce cu gândul la structura moleculară a ADN-ului, la o repetiţie de alternanţă deal-vale, care pusă pe verticală se regăseşte în coloanele populare de pe prispa caselor ţărăneşti, în Coloana Infinitului a lui Brâncuşi. Şi în toate aceste imagini partea finală, de pe marginea lor, se termină într-un segment de mijloc, niciodată închis, un element de continuitate, de o permanentă deschidere, transcendere către divin şi infinit în acelaşi timp.

 

     Tema acvatică revine cu obstinaţie şi se regăseşte şi în următoarea expoziţie de la Galeria P&B din Cluj (2005) şi reprezintă demersul propriu în care am pornit, de la fragmentul de lac către investigarea deltei ca univers. Abstractizarea trestiei devine un motiv în sine, ajungând prin repetiţie să devină preponderent în aproape toate lucrările care reprezintă apa. Dar inovarea majoră a acestei expoziţii o reprezintă tehnica picturii pe hârtie de calc. Această expoziţie rămâne un punct de plecare în studiul de caz al deltei, o investigare la nivelul apei a urmelor şi traseelor, a vegetalului reflectat pe suprafaţa ei.

Şi detalii peisagere ale lacurilor din Ciurila, Taga, Tarniţa, reflexii ale trestiilor, arborilor pe suprafaţa apei duc către un univers vegetal în care părţile sunt echivalente. Poate nevoia echivalenţei se regăseşte aici tocmai apărând din copilărie, datorită influenţei structurii mele sufleteşti.

 

     Dar aceste lucrări şi observarea naturii în deltă se îndreaptă către noul ciclu din 2006-2007, intitulat “Urme pe apă”. Contopirea universului acvatic cu cel vegetal şi aerian şi împlinirea lor prin bogăţia luminii reflectate în felurite moduri creează un spectacol măreţ. Am privit atent acest miraj şi rezultatul a fost lucrarea care a şi dat titlul expoziţiei. Am preparat hărtia de calc cu ulei de in, pentru ca acrilul să curgă pe ea şi am întors-o privitorului când am expus-o în ramă, pentru a-i conferi adâncimea obţinută în plus prin transparenţa hârtiei şi pentru a o lăsa netedă, aidoma luciului apei. “Urme pe apă” (galeria Urme pe apă ) reprezintă o caligrafie în două culori, în care albul şi negrul nu fac decât să traseze “urmele”. Expoziţia de la Galeria Veche din Cluj (2007), “Urme pe apă”, reprezintă cea mai recentă etapă din creaţia personală şi este direct inspirată de universul deltei dunării, de microcosmosul ei, o “cealaltă faţă a lucrurilor”. Aceasta cuprinde o suită de lucrări ce au ca punct de plecare imaginea simplă, în esenţă, a trestiei, pe traseul ei liniar. Trestia este explicită prin desen, un desen abstractizat şi minimalizat doar prin câteva linii de forţă. Linia este percepută, în acest sens, ca o expresie de fond a vieţii, a energiei simple dar perene, a unei mişcări perpetue şi de esenţă a vieţii. Delta, luată ca o îngemânare a trei elemente primare ale acestei lumi: pământul, apa şi cerul (aerul - prin esenţă lumina), face ca acest univers să fie atât de complex şi unic, în care lumina aceasta aparte şi vegetaţia atât de bogată mă impresionează şi face să simt o nevoie acută de a o reprezenta plastic. Multe lucrări sunt create în tehnica picturii pe hârtia de calc, tehnica picturii în laviuri, ale suprapunerilor succesive de culori transparente, experienţa practicată cu câţiva ani înainte tocmai pentru a reprezenta cât mai bine aceste reflexii şi unduiri ale apei şi trestiei. Prin contactul cu apa conţinută de culoare hârtia de calc se încreţeşte, astfel că la uscarea laviurilor ea creează un efect uşor tridimensional.